joi, 5 aprilie 2018

ASCEZĂ*


ASCEZĂ

Încape timpul într-o clipită,
se scurge pe scări în ritm sacadat.

O sută de ochi te-au văzut, dar niciunul
nu a privit în interiorul tău.

O sută de pași făcuți spre aceeași poartă
(drumurile nu au sens opus!)

Urci pe un turn până în inima norilor,
ca sinucigașul cu chip senin.

*A.L.

duminică, 25 martie 2018

Poeme de Cristina Peri Rossi, Julián del Casal și César Simón (trad. în română*)

















(poeme preluate de pe pagina Facebook de Antonio Moya)

ENFERMEDAD

El médico me preguntó
en qué parte sentía el malestar.
"De aquí, del lado de la vida",
le dije,
y no señalé ningún lugar.

Cristina Peri Rossi

MALADIE

Medicul m-a întrebat
unde mă doare.
”În partea asta, a vieții”,
i-am zis,
și nu am arătat unde anume.

*A.L.


***
... Mi juventud, herida ya de muerte,
Empieza a agonizar entre mis brazos,
Sin que la puedan reanimar mis besos,
Sin que la puedan consolar mis cantos...

Julián del Casal

***
... Tinerețea-mi, rănită de moarte,
Începe a agoniza în brațele mele,
Fără să o poată salva săruturile,
Fără să o poată alina cântările.

*A.L.


*** 
... El campo es la corteza
del olivo. La aprietas.
Se te pega en las yemas.
Alguna hormiga corre entre los dedos.
Y se queda un polvillo que no ensucia.
Tú vas a lo que eras. Tal vez tengas
vocación de cadáver.

César Simón

***
… Câmpia e scoarța
măslinului. O atingi cu mâna.
Se lipește de vârfurile degetelor.
O furnică rătăcită trece printre degete.
Rămâne o dâră de praf ce nu întinează.
Mergi spre ceea ce-ai fost. Poate că posezi 
darul de a fi cadavru.

*A.L.

sâmbătă, 17 martie 2018

Leonard Tuchilatu, ALTER EGO*


ALTER EGO

În melodia sonoră, îndelungă, sfârșesc...
Umplu un chip de ani, reîntors la sine.
În zilele roase de o repetată înceteneală
mai privești cum vulturii își joacă penele
și ești bătrân ca ei,
om mare de acum, ce nu-ți place
jocul oamenilor mici, aparte.
Ai reușit să fugi de bucuria vieții
și poate ești cel mai fericit...
Ce mic ești, bătrâne visător!

*poem de Leonard Tuchilatu


MÂINI*



MÂINI
(în memoria lui Constantin Brâncuși)

Când nu mai știm că trăim
ne depărtăm într-atât unul de altul, 
încat nici degetele nu ajung să ni se atingă.

Ne mișcăm până cădem pe o parte,
iar mâinile ni se așază ușurel pe piept, 
ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul rămâne stană de piatră
pe care nu poate să stea nici un fluture, 
chiar de cearcă să rupă cercul de lumânări.

Mainile noastre sunt ultimile
care caută cumva să ne atingă inima 
după ce aceasta încetează să mai bată.

*Andrei Langa

luni, 12 martie 2018

INSOMNIAC*
















INSOMNIAC

Scuturi de cu zori
praful ce s-a așezat
noaptea trecută.

INSOMNE

Siempre sacudes
el polvo almacenado
toda la noche.


*haiku de A.L., traducido al castellano por el autor

sâmbătă, 10 martie 2018

Alejandra Pizarnik, Los trabajos y las noches/ Travaliul și nopțile*


Pizarnik byn.jpg
***
Alguien mide sollozando
la extensión del alba.
Alguien apuñala la almohada
en busca de su imposible
lugar de reposo.

(Los trabajos y las noches)

***
Unii măsoară râzând convulsiv
până unde se întind zorii zilei.
Alții își afundă capul în perine
pentru a afla acel imposibil
loc de odihnă.

(*Travaliul și nopțile, traducere în română de A.L.) 

duminică, 4 martie 2018

Clara Janés, Paralajes/ Paralaxe (poema traducido al rumano*)


Fotografia postată de Antonio Moya.

Paralajes

¡Vamos al tenebroso bosque!
Quiero oír el silbido del viento
entre los pinos,
entrar en la gruta
y cruzar en barca sigilosamente
el lago subterráneo
entre formas extrañas que indican
la presencia del dragón.
No tengo miedo.
Si tú me das la mano
voy flotando en el aire
y pienso: ahora sé de qué modo
se desplazan las olas.

Paralaxe

Să mergem în pădurea întunecoasă!
Vreau să ascult cum sună vântul
printre pini,
să intru în peșteră
și să trec cu barca încetișor
lacul subteran,
cu forme ciudate care trădează
existența dragonului.
Nu am pic de frică.
Dacă îmi dai mâna
voi levita
și voi gândi: acum cunosc modul
în care se mișcă valurile.

*trad. por A.L.



sâmbătă, 3 martie 2018

LETAL de Sofia Rodriguez García (trad. în română)



LETAL

Descárgame de risas absurdas
dulces besos y textos mordaces.
Ven y hurta
las mordeduras del aliento.
Cuando puedas grítame los demonios
que con afanes abrazamos.
Ven y tira las ropas de segunda mano,
agóbiame para verte
ayúdame como enferma terminal
a este buen morir que quiere contar tu piel.
Haz del mundo
el resto del vacío
el poro de brasas
el desperdicio que nos cubre
todo eso a lo que recurrentemente llegamos.


LETAL

Eliberează-mă de hohotele de râs, absurde,
săruturi lascive și texte incisive.
Vino și fură
din înțepăturile respirației.
Când poți fă să țipe toți diavolii
pe care îi îmbrățișăm cu putere.
Vino și scote-mi hainele de mâna a doua,
impresionează-mă pentru a te ști,
ajută ca unei bolnave fără de leac
acestei morți meritorii care te vrea.
Din astă lume adună
restul rămas din vid,
porii jeraticului,
risipa prin care ne identificăm,
totul la ce din când în când accedem.

*A.L.



CER DESCHIS*


CER DESCHIS


E doar o chestiune de timp
să mergi și să te știi ajuns undeva.

Tăcerea e a doua casă a noastră,
în care intri fără să întrebi de cineva.

Cine a trecut de linia orizontului
nu se mai grăbește să revină pe aici.

Cerul deschis seamănă cu un cerc vicios,
în care nicidecum nu încap toate stelele.

Nici cel mai desăvârșit ochi reflector
nu poate face ordine în spațiu fără lumină.

Mâna întinsă a muribundului
pare a fi unica punte spre lumea cealaltă. 

*poezie de A.L.